Autor Lăcrămioara-Alice Buga-Benea
Activitatea umană a propulsat planeta într-un declin ecologic fără precedent, declanșând ceea ce oamenii de știință denumesc „a șasea extincție în masă”. Estimările indică faptul că aproape un milion de specii vegetale și animale se află în pericol iminent de dispariție. În doar cinci decenii, populațiile de păsări, mamifere, reptile, amfibieni și pești s-au diminuat cu peste 50%, semnalând un colaps al lanțurilor trofice și al echilibrului ecosistemelor.
O treime din suprafața forestieră globală a fost erodată de la începutul erei industriale, iar pădurile tropicale, deși acoperă doar 7% din suprafața terestră, găzduiesc jumătate din biodiversitatea planetară. Totuși, acestea sunt distruse într-un ritm alarmant: 13 milioane de hectare dispar anual, sub presiunea agriculturii industriale, exploatărilor ilegale și extinderii urbaniste.
Apele marine susțin greutatea a 12 milioane de tone de plastic deversate anual, iar proiecțiile sugerează că până în 2050, masa deșeurilor plastice ar putea-o depăși pe cea a peștilor. În plus, peste 400 de „zone moarte”, rezultatul poluării cu nutrienți și a eutrofizării amenință viața marină, perturbând ecosisteme fragile.
Solurile, adăpostind între 25-30% din biodiversitatea globală, sunt afectate de poluare și practici agricole ne sustenabile. Mai grav, 40% din speciile de insecte riscă dispariția în următoarele decenii, o tragedie ecologică cu implicații majore pentru polenizare, securitate alimentară și stabilitatea ecosistemelor.
Acordul de la Montreal (2022). Un Cadru Ambițios
La nivel global, aproape 200 de țări au adoptat un plan strategic pentru a proteja 30% din suprafețele terestre și marine până în 2030, modelat după succesul Acordului de la Paris. Obiectivele cheie includ:
- Restaurarea a 30% din ecosistemele degradate (terestre și maritime);
- Reducerea riscului de extincție a speciilor de zece ori până în 2050;
- Limitarea poluanților (pesticide și nutrienți) cu 50% până în 2030.
Uniunea Europeană. Legea Restaurării Naturii și Strategii Coerente
Situația în Europa este la fel de alarmantă: doar 15% din habitate sunt într-o stare bună, iar ratele de dispariție a speciilor de la 7% dintre fluturi la 25% dintre mamiferele marine impun măsuri radicale.
Legea Restaurării Naturii (2024) stabilește ținte obligatorii:
- 20% din ecosistemele UE restaurate până în 2030, cu prioritate pentru siturile Natura 2000;
- 30% până în 2030, 60% până în 2040, și 90% până în 2050 pentru habitatele critice.
Strategia UE pentru Biodiversitate integrează combaterea schimbărilor climatice cu protecția ecosistemelor, evidențiind soluții bazate pe natură, exemplu fiind zonele umede pentru prevenirea inundațiilor. Deși rețeaua Natura 2000 s-a extins, biodiversitatea românească este amenințată de: (1) Specii invazive (159 de plante terestre, 46 specii acvatice); (2) Defrișarea ilegală și schimbări ale utilizării terenurilor; (3) Poluarea cu nutrienți și impactul schimbărilor climatice asupra zonelor umede.
Un apel la acțiune, „România se află la un punct critic. De la tăierile ilegale la proiectele controversate privind vânătoarea, avem nevoie de politici coerente care să protejeze atât urșii, cât ecosistemele acvatice uitate. Restaurarea zonelor umede nu este doar o soluție ecologică – este cheia rezilienței față de inundații și secetă.” (Barbara Bendandi, Director de Conservare, WWF România)
Biodiversitatea, fundamentul unei lumi reziliente
Criza biodiversității nu este doar o problemă ecologică, ci una economică, socială și existențială. Implementarea Acordului de la Montreal, combinată cu inițiative precum Legea Restaurării Naturii reprezintă ultima șansă de a inversa tendințele distructive. În România, protejarea pădurilor virgine și a Deltei Dunării, alături de combaterea poluării, poate transforma țara într-un model european. Viitorul nu este scris este o alegere colectivă.
Reconstrucția ecologică, pilon al conservării biodiversității
În fața degradării accelerate a habitatelor, reconstrucția ecologică emerge ca o soluție cheie pentru restabilirea echilibrului natural. Aceasta presupune refacerea terenurilor degradate de exploatări miniere, poluare sau defrișări ilegale, reabilitarea zonelor umede afectate de îndiguiri și desecări, reintroducerea speciilor și regenerarea habitatelor unde populațiile au fost drastic reduse. Prin astfel de măsuri, nu doar se restaurează ecosistemele, ci se asigură și reziliența față de crizele climatice și pierderea biodiversității.
Delta Dunării, model de reconstrucție ecologică
Proiectele de restaurare desfășurate în Delta Dunării ilustrează perfect impactul pozitiv al reconstrucției ecologice prin reconectarea brațelor laterale la fluviu, reabilitarea zonelor umede degradate, refacerea pajiștilor inundabile, s-au recreat habitate vitale pentru specii amenințate, demonstrând că intervențiile bine planificate pot readuce echilibrul în ecosistemele afectate de activitatea umană.
Delta Dunării este una dintre cele mai frumoase delte din Europa și chiar din lume, o zonă naturală pe care Dunărea o construiește de peste 10.000 de ani la întâlnirea cu Marea Neagră, după un drum de peste 2860 km de la izvoare.
Delta Dunării, peisaj unic, presiuni antropice și eforturi de reconstrucție ecologică
Delta Dunării, a treia ca mărime din Europa (5.165 km², din care 3.446 km² în România), s-a format într-un fost golf al Mării Negre acum 11.000–7.500 ani. Cele trei brațe principale, Chilia (58% din debit, cel mai tânăr), Sulina (18,8%, rectificat pentru navigație), și Sfântu Gheorghe ( (23,2%, cel mai vechi) sculptează un peisaj dinamic, cu grinduri, lacuri, și zone mlăștinoase.
Biodiversitate și protecție internațională
Delta adăpostește 23 de ecosisteme naturale expresie a apelor curgătoare, lacurilor, stufăriș, grinduri și șapte antropice (amenajări piscicole, agricole). Delta este recunoscută ca Rezervație a Biosferei UNESCO (1990), Zonă Ramsar (habitat vital pentru păsări), Patrimoniu Natural Universal (312.000 ha).
În secolul XX, 30% din suprafață a fost transformată prin:
- Îndiguiri masive (Pardina – 27.000 ha, amenajări piscicole – 39.000 ha);
- Rectificări de brațe (Sulina scurtat cu 30 km);
- Desecări care au distrus zone de reproducere a peștilor și păsărilor.
După 1990 s-au oprit lucrările dăunătoare, iar Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD – Tulcea) a implementat programe de reconectare hidrologică (reabilitarea brațelor laterale), restaurare a zonelor umede, protecție a speciilor endemică (pelicanul crespin). Delta Dunării rămâne un laborator viu al echilibrului dintre natură și intervenție umană. Proiectele de reconstrucție ecologică demonstrează că restaurarea habitatelor este esențială pentru conservarea biodiversității și adaptarea la schimbările climatice.
Programul de Reconstrucție Ecologică a Rezervației Biosferei Delta Dunării
Programul de reconstrucție ecologică al Deltei Dunării, inițiat după înființarea Rezervației Biosferei (1990), a fost elaborat pe baza unor studii complexe care au evaluat impactul activităților antropice asupra ecosistemelor. Acesta se bazează pe cinci principii fundamentale: (1) Restaurarea structurii naturale. Refacerea funcționării hidrologice inițiale, cu circulația apei pe axa vest-est, și reintegrarea zonelor îndiguite în circuitul natural de inundații. Se iau în considerare zonele umede de mică adâncime în detrimentul bazinelor artificiale. (2) Optimizarea ecologică multifactorială. Identificarea unui echilibru între parametrii hidrologici, chimici și economici pentru fiecare zonă. De exemplu, regimul de scurgere trebuie să asigure un timp de rezidență al apei suficient pentru absorbția nutrienților de către vegetație. (3) Abordare sistemică. Analiza fiecărei zone în raport cu ansamblul deltei, asigurând coerența funcțională și structurală a intervențiilor. (4) Extinderea zonelor de ecoton. Aceste interfețe între ecosisteme (ape-terenuri uscate) au biodiversitate și productivitate sporită, motiv pentru care reconstrucția trebuie să le maximizeze. (5) Monitorizare continuă. Controlul calității apei la intrarea și ieșirea din delta, precum și în complexele lacustre, deoarece parametrii hidrochimici influențează succesul restaurației (Gomoiu & Baboianu, 1992).
Programul s-a structurat pe două axe principale, fiecare cu obiective specifice:
- Reabilitarea sistemului hidrologic: Restabilirea căilor naturale de alimentare cu apă prin închiderea canalelor artificiale nord sud (săpate pentru navigație) și recalibrarea celor lungi (vest-est); Optimizarea intrărilor în lacuri, asigurând alimentarea prin stufărișuri pentru menținerea proceselor biogeochimice.
- Reintegrarea amenajărilor abandonate: Transformarea polderelor agricole și piscicole în zone umede funcționale, cu rol în reglarea hidrologică, epurarea naturală a apelor, refacerea habitatelor pentru specii cheie (pești, păsări); Revitalizarea activităților economice tradiționale (pescuit, recoltare de stuf, turism ecologic).
Programul de reconstrucție ecologică al Deltei Dunării reprezintă un model integrat de restaurare combinând cunoașterea științifică cu adaptarea la realitățile socio-economice. Prin abordarea sistemică și monitorizarea continuă, acesta demonstrează că reconcilierea dintre conservare și utilizarea durabilă a resurselor este posibilă.
Prezentarea unor lucrări de reconstrucție ecologică
- Reconstrucție ecologică în amenajările agricole BABINA și CERNOVCA
Amenajările agricole Babina (2.137,5 ha) și Cernovca (1.744 ha) sunt situate în nordul Deltei Dunării, la granița cu Ucraina, fiind separate de ostrovul Ermakov. Acestea prezintă o morfologie hidrodinamică fusiformă, cu grinduri înalte în partea vestică și zone mai joase în est, reflectând procesul istoric de colmatare. Înainte de îndiguire, cele două ostroave aveau o rețea hidrografică proprie, formată din gârle și japșe cu curgere reversibilă (secate în perioadele estivale uscate), lacuri permanente și suprafețe inundabile. Regimul hidrologic era determinat de interacțiunea cu brațele Dunării (Chilia, Babina, Cernovca). Prin reconectarea la brațele Dunării, suprafețe extinse ale ostroavelor au fost reinundate, iar regimul hidrologic s-a apropiat de cel inițial, anterior intervențiilor antropice. Această restaurare a permis refacerea funcțiilor hidrologice pentru că ostroavele readuc în circuit capacitatea de stocare și reglare a apelor, specifică sistemelor fluviale naturale. Recuperarea habitatelor acvatice unde inundarea a facilitat reîntoarcerea peștilor, cu o diversitate și productivitate ihtiofaunistică direct proporțională cu durata și intensitatea inundațiilor.
Intervențiile au avut un efect pozitiv semnificativ asupra avifaunei:
- Creșterea diversității păsărilor, de la 34 de specii înainte de restaurare la 72 de specii după inundare;
- Extinderea speciilor acvatice cuibăritoare, plus 28%, datorită și proximității ariei protejate Roșca-Buhaiova, importantă zonă de reproducere;
- Reducerea speciilor terestre, de la 47% la 29%, reflectând transformarea habitatului într-un mediu predominant acvatic.
2. Reconstrucție ecologică în amenajarea piscicolă Popina II
Amenajarea piscicolă Popina a fost construită în 1975 în nord-estul Deltei Dunării, la granița cu Ucraina, având o suprafață totală de 6.400 de hectare. În cadrul unui proiect de renaturare, o parte din amenajarea Popina II (3.600 ha)), situată în zona sudică a fost reconectată la brațul Chilia. Această intervenție a permis refacerea legăturii naturale cu Dunărea, restabilirea habitatelor acvatice și recuperarea faunei specifice zonei. Astfel, procesul de reconstrucție ecologică a readus echilibrul natural în această zonă umedă.
3. Reconstrucție ecologică în amenajarea Furtuna Sud
Zona Furtuna Sud (2.115 ha) situată în centrul Deltei Dunării este formată din două compartimente ce poartă numele Furtuna de Vest și Furtuna de Est. Ea este delimitată de Lacul Furtuna și Gârla Șontea** (nord), Ostrovul Obretin (est), Ostrovul Maliuc (vest) și Brațul Sulina (sud). Această zonă face parte din Depresiunea Sireasa-Șontea (24.636 ha) o zonă naturală de inundație afectată de intervenții umane. De-a lungul timpului, construcția de canale artificiale (pentru pescuit, agricultură și transport) și diguri a modificat circulația naturală a apei, provocând dezechilibre ecologice, poluare cu nutrienți și sedimente, degradarea habitatelor naturale. Pentru remedierea acestor probleme, Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD) a implementat proiecte care au inclus reprofilarea canalelor și gârlelor, închiderea unor căi artificiale și dirijarea apei pe trasee naturale. S-a obținut îmbunătățirea calității apei, reducerea poluării cu nutrienți și restabilirea unor procese naturale de curgere a apei.
De menționat mai sunt:
Planul Dunavăț-Dranov (1996) cu îmbunătățirea calității apei în zona Razim-Sinoie;
Planul Master pentru Dezvoltare Durabilă (2006), elaborat în parteneriat cu Institutul pentru Cercetarea Mediului din Stockholm – Suedia, pentru strategii pe termen lung pentru protecția Deltei și proiecte de restaurare ecologică;
WWF România. Restaurarea zonelor umede cu refacerea zonelor inundabile, crearea de noi habitate pentru biodiversitate și susținerea comunităților locale prin turism și pescuit sustenabil.
Proiectul de la Mahmudia (2016), un model de succes cu transformarea a 924 ha de teren agricol în zonă umedă, spargerea digurilor pentru reconectarea cu Dunărea, replantarea arborilor autohtoni plop, salcie și frasin. S-a obținut creșterea biodiversității cu păsări, pești și mamifere, dezvoltarea turismului, mai mulți vizitatori, beneficii economice cu noi surse de venit pentru localnici.
Evenimentul neașteptat din iunie 2023, cedarea unui dig, a transformat complet zona într-o zonă umedă, consolidând beneficiile ecologice astfel că au crescut habitatelor naturale și s-au îmbunătățit condițiile pentru turism și pescuit. Toate aceste acțiuni au contribuit la restabilirea echilibrului natural, la ape mai curate și mai multe specii animale.
4. Reconstrucția ecologică a polderului Zaghen
Polderul Zaghen este situat în sectorul estic al municipiului Tulcea, delimitat de următoarele elemente topografice, limita urbană estică a municipiului Tulcea (vest), brațul Tulcea al Dunării (nord) și drumul județean DJ 222C Tulcea-Malcoci (sud). Din punct de vedere administrativ, zona se încadrează în perimetrul îndiguit Tulcea-Malcoci-Nufăru, aparținând atât Primăriei Tulcea, cât și comunei Nufăru. Polderul Zaghen se înscrie în bazinul hidrografic inferior al Dunării, la confluența cu Delta Dunării, fiind parte integrantă a luncii inundabile dunărene. În parteneriat cu Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD), Primăria Tulcea a implementat un proiect de restaurare care a inclus reabilitarea canalului de legătură Zaghen-Dunăre (3,3 km), modernizarea a două stații de pompare și Consolidarea digului perimetral și a contra-canalului lacului (5,5 km).Intervențiile au condus la următoarele beneficii ecologice și socio-economice:
- Extinderea suprafeței acvatice (+147 ha);
- Restabilirea habitatelor naturale (circa 200 ha);
- Creșterea biodiversității (floră și faună sălbatică);
- Dezvoltarea potențialului turistic al zonei.
Proiectul a fost realizat prin fonduri europene subliniind angajamentul autorităților locale și naționale în protejarea și valorificarea durabilă a ecosistemelor dunărene. Restaurarea Polderului Zaghen reprezintă un model de gestionare integrată a zonelor umede, demonstrând că intervențiile tehnice bine planificate pot reconcilia necesitățile ecologice cu beneficiile socio-economice. Implementarea unor astfel de proiecte contribuie la conservarea biodiversității și la promovarea turismului ecologic în regiunea Deltei Dunării.
Bibliografie
1. DROST, H. J., RIJSDORP, A. A., MARIN, G., STARAȘ, M., BABOIANU, G. (1996). Ecological restoration in the Dunavăț/Dranov region, Danube Delta, Romania (RIZA report 96074).
2. GÂȘTESCU, P., ȘTIUCĂ, R. (Ed.). (2006). Delta Dunării – Rezervație a Biosferei.
3, GOMOIU, M.-T., BABOIANU, G. (1992). Probleme ale reconstrucţiei ecologice în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (R.B.D.D.). Analele Ştiinţifice ale Institutului de Cercetare şi Proiectare Delta Dunării Tulcea.
4. * * * Guvernul României. (2015). Hotărârea nr. 763/2015 pentru aprobarea Planului de management şi a Regulamentului Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”.
5. * * * Danube Delta Institute/Romania & WWF Auen Institute/Germany. Ecological restoration in the Danube Delta Biosphere Reserve (Babina and Cernovca Islet).
6. * * * Parlamentul României. (1993). Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei „Delta Dunării”, cu modificările și completările ulterioare.
7. * * * Fundația Mondială a Naturii (FMN) – World Wildlife Fund (WWF). WWF România. Proiecte de reconstrucție ecologică.
8. * * * Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene. (2024). Regulamentul (UE) nr. 1991/2024 privind restaurarea naturii și de modificare a Regulamentului 869/2022.