OBSERVAȚII
PRIVIND ORGANIGRAMA ADMINISTRAȚIEI REZERVAȚIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Recent, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a aprobat organigrama pentru funcționarea Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării cu un număr de personal de 127 de posturi. În demersul de a analiza această organigramă am făcut o scurtă trecere în revistă a evoluției instituției în cei 36 de ani de existență.
Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării” (ARBDD) a fost înființată în 1990 prin HG nr 983/1990 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului (art. 5). Prin art. 6 al aceleași HG se înființa și Corpul de pază și inspecție „Delta Dunării” care a funcționat în structura organizatorică a rezervației.
Statutul legal al ARBDD a fost consolidat prin Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei „Delta Dunării”.
Această lege, cu modificările și adăugirile ulterioare, a stabilit principalele atribuții ale ARBDD:
a) Administrează patrimoniul natural potrivit prevederilor legale privind regimul juridic al proprietății publice, evaluează starea ecologică a patrimoniului natural al rezervației și inițiază programele de cercetare științifică în rezervație, pe baza planului de management, asigură măsurile necesare conservării și protecției genofondului și biodiversității; )
a^1) administrează resursa piscicolă din domeniul public al statului, în conformitate cu prevederile planului de management și ale regulamentului rezervației; )
b) elaborează și implementează programele de reconstrucție ecologică a ecosistemelor din rezervație; )
c) identifică, delimitează și propune Ministerului Mediului modificarea zonelor funcționale ale rezervației;
d) stabilește nivelul de valorificare al resurselor naturale în acord cu potențialul lor de regenerare și cu capacitatea de suport a ecosistemelor;
e) îndeplinește funcția de autoritate de mediu, în condițiile legii, pe teritoriul rezervației;
f) exercită controlul asupra îndeplinirii cerințelor privind măsurile de protecție a mediului;
g) sprijină și protejează activitățile economice tradiționale ale populației locale;
h) îndeplinește rolul de autoritate competentă pentru derularea procedurii privind evaluarea de mediu pentru planurile și programele de pe teritoriul rezervației;
i) stabilește, împreună cu titularii drepturilor de administrare, condițiile de desfășurare a activităților de valorificare a resurselor naturale regenerabile;
j) promovează activități de cercetare și cooperare științifică internațională;
k) organizează acțiunile de informare și educație ecologică;
k^1) verifică îndeplinirea măsurilor de conservare pentru asigurarea statutului de conservare favorabilă, în conformitate cu legislația în vigoare;
l) conlucrează cu Administrația Națională «Apele Române» în vederea gospodăririi apelor și efectuării lucrărilor hidrotehnice necesare pentru implementarea cerințelor directivelor europene;
m) cooperează cu comisiile interministeriale și cu comitetele județene pentru situații de urgență;
m^1) colaborează cu autoritățile competente în domeniu pentru păstrarea echilibrului peisagistic prin conservarea și promovarea elementelor tradiționale de arhitectură, a materialelor de construcție și a finisajelor exterioare;
n) colaborează cu autoritățile administrației publice locale pentru protejarea intereselor localnicilor, precum și pentru creșterea calității vieții și a standardului de civilizație ale acestora;
o) stabilește regulile de acces și de circulație în perimetrul rezervației, atât pentru mijloacele de transport navale, pe canale și lacuri, cu excepția brațelor Dunării, cât și pentru mijloacele de transport rutiere, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Navele și ambarcațiunile motorizate vor fi prevăzute obligatoriu cu sisteme de monitorizare stabilite de Administrația Rezervației. Circulația navelor și ambarcațiunilor, precum și a autovehiculelor este interzisă în zonele strict protejate, conform prevederilor art. 3 alin. 1, sau în afara traseelor stabilite de Administrația Rezervației, cu excepția celor utilizate în activități de control sau științifice;
p) exercită activitatea de control cu privire la respectarea normelor de protecție a mediului în porturi, la instalațiile portuare din perimetrul rezervației.
q) organizează acțiuni de voluntariat pe teritoriul rezervației;
r) elaborează și implementează programe și proiecte de cooperare în context transfrontalier, regional și internațional;
s) emite puncte de vedere referitoare la propunerile de reglementare sau de acte normative care au legătură cu domeniul de activitate al Administrației Rezervației;
ș) propune Ministerului Mediului finanțarea unor studii pentru fundamentarea științifică a managementului.
O primă analiză a atribuțiilor ARBDD în contextul evoluției cadrului legal național, scoate în evidență faptul că ARBDD este în prezent o instituție care contopește atât atribuțiile unei administrații de arie natural protejată, dar și atribuțiile unei autorități de mediu, situație care conduce la conflicte de interese între cele două funcții ale ARBDD. Pe de altă parte, în județele Tulcea și Constanța, cel puțin, s-a creat situația în care în ambele județe menționate funcționează în prezent, câte două autorități de mediu. Aceeași situație este semnalată în ceea ce privește funcționarea Gărzii de mediu, în prezent funcționând Garda de Mediu pentru Rezervația Biosferei Delta Dunării în timp ce în fiecare din cele două județe pe teritoriul cărora se află RBDD funcționează și filiale județene ale Gărzii Naționale de Mediu.
Pe de altă parte, legea Rezervației specifică că ARBDD este administratorul domeniului public de interes național din perimetrul ARBDD, în RBDD funcționează mai mulți administratori de resurse: Regia Națională a Pădurilor (Romsilva), pentru resursele forestiere, Administrația Națională Apele Române (ANAR) pentru resursele de apă. În schimb, ARBDD este administratorul resurselor piscicole din mediul natural, în timp ce la nivel național aceste resurse sunt administrate de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA).
Pentru realizarea acestor atribuții principale, ARBDD a cunoscut, în perioada celor 36 de ani de funcționare, un proces continuu de organizare instituțională prin care au fost aprobate organigrame, statut și regulamente de funcționare. Prima astfel de organizare s-a făcut prin HG 248/1994 care a aprobat delimitarea zonelor funcționale cu regim diferențiat de protecție de pe teritoriul RBDD, precum și Statutul de organizare și funcționare a ARBDD care a stabilit configurarea primei structuri organizatorice compusă din 5 direcții: strategie, programare, dezvoltare, contencios, reglementări (a), relații externe, informare, educație (b), management ecologic (c), inspecție și pază ecologică (d), economică (e).
În perioada 1995-2000 ARBDD a beneficiat de proiecte cu finanțare în cadrul unor programe internațională prin BERD sau prin Banca Mondială constând, în principal în asistență tehnică în sprijinul îmbunătățirii statutului instituțional și a structurii organizatorice, pentru îmbunătățirea managementului, precum și pentru realizarea unor lucrări prioritare atât în scopul susținerii măsurilor pentru îmbunătățirea managementului (echipamente, ambarcațiuni, dotări diverse, etc.) cât și în scopul îmbunătățirii stării ecologice a RBDD.
Un obiectiv important al acestor proiecte de consultanță l-a constituit elaborarea unei propuneri de structură organizatorică dimensionată pentru realizarea obiectivelor de management. A fost elaborată o organigramă structurată în 8 compartimente funcționale: planificare, politici, dezvoltare (1), administrare/logistică (2), relații externe (3), evaluarea resurselor naturale (4), inspecție și control (5), legislație (6), licențiere, autorizare (7), informare, educație (8), pentru care a fost estimat un necesar maxim de personal de 357 de posturi.
Față de această propunere, managementul ARBDD s-a bazat, în perioada următoare, pe structuri organizatorice în care numărul posturilor a avut variații diferite dar în continuă reducere. În 1992, pentru o perioadă de timp organigrama ARBDD a avut un număr maxim de posturi de 448, număr în care era inclus și personalul Institutului de Cercetări și Proiectări Delta Dunării, institut integrat, în acea perioadă, în structura organizatorică a ARBDD.
În perioada 1994-2000, după separarea celor două instituții, pentru managementul ARBDD numărul de posturi a scăzut fiind cuprins între 193-207, proces de scădere care a continuat și în perioada 2000-2008 când numărul posturilor a cunoscut o reducere substanțială cuprins între un minim de 107 (2003) și 133 (2008), apoi o creștere până la 171-173 de posturi, în perioada 2009-2023 și din nou o scădere la 127-133 în perioada următoare.
Din analiza celor prezentate putem trage câteva concluzii:
- ARBDD are o propunere de organigramă elaborată de experți internaționali în domeniu care prevede un necesar maxim de posturi de 357;
- Numărul posturilor alocate pentru organigrama ARBDD a cunoscut modificări spectaculoase de la 107 (2003) până la 207 (1995);
- Posturile aprobate au fost repartizate, în general, pe 3-4 direcții structurate în principiu pe: management ecologic (1), educație ecologică, conștientizare publică, relații publice și relații internaționale (2), logistică financiar-administrativă (3) și, în unele variante, inspecție și supraveghere ecologică (4). Într-o variantă de organizare a fost introdusă și o direcție numită comisariat integrat de control, organizare care introducea funcții de comisari cu atribuții similare comisarilor de la Garda de mediu, generând confuzii.
Ca o concluzie generală se poate spune că toate modificările numărului de posturi alocate ARBDD nu au fost prevăzute niciodată și cu modificări corespunzătoare ale atribuțiilor ARBDD, ceea ce conduce și la concluzia că acestea nu au în vedere anumite ținte concrete de performanță managerială, ci doar constrângeri bugetarea ceea ce, teoretic cel puțin, nu au putut conduce la realizări și performanțe corespunzătoare în ceea ce privește administrarea RBDD.
În acest context, dacă numărul de posturi alocat este/rămâne 127, organigrama ARBDD trebuie să se bazeze pe următoarele considerente:
- Analiza riguroasă a atribuțiilor stabilite de legea în vigoare pentru ARBDD și reducerea acestora prin selectarea acelor atribuții care sunt strict specifice statutului de arie naturală protejată și care pot fi realizate de acest personal cu rezultate corespunzătoare;
- Eliminarea acelor atribuții care se suprapun atribuțiilor altor autorități din domeniu prin modificarea corespunzătoare a legislației. (Exemplu: eliminarea atribuțiilor de autoritate de mediu și trecerea acesteia la autoritatea județeană, preluarea de către Romsilva a administrării întregii suprafețe din fondul silvic existent în RBDD, preluarea atribuțiilor de administrator al resursei de apă de către ANAR, analizarea modului de administrarea a celorlalte resurse naturale regenerabile, etc.);
- Introducerea unor atribuții specifice domeniului gestionării ariilor naturale protejate (Exemplu: constituirea și funcționarea unui compartiment specializat pentru gestionarea vizitării RBDD, un compartiment pentru valorificarea rezultatelor cercetării în domeniu, etc.
- Trecerea ARBDD din subordinea directă a ministerului în subordinea Agenției Naționale de Mediu și Arii Protejate pentru a se asigura o coordonare eficientă a instituției în contextul apartenenței la grupul instituțiilor similare;
- Armonizarea atribuțiilor ARBDD cu prevederile actualizate privind atribuțiile administrațiilor ariilor naturale protejate, precum și armonizarea nomenclaturii posturilor (Exemplu: introducerea denumirii de rangeri pentru posturile de inspecție, monitorizare și control, denumire specifică ariilor naturale protejate la nivel internațional.
În scopul realizării acestor propuneri este necesară și revizuirea Legii 82/1993 în contextul evoluției cadrului legal din domeniu, atât la nivel național cât și la nivel internațional. Acest demers este cu atât mai necesar cu cât Legea 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei Delta Dunării este una dintre cele mai vechi legi elaborate după 1990 și care nu a mai cunoscut nici un proces de revizuire și actualizare, proces obligatoriu în contextul evoluției cadrului legislativ național și comunitar în special după aderarea României la Uniunea Europeană, dar și a evoluției reglementărilor internaționale (convenții, acorduri, etc.) în domeniu.