Dezvoltare durabilă

Autor: Lăcrămioara-Alice Buga-Benea

Conceptul de „dezvoltare durabilă” a apărut ca o nevoie iminentă pentru societatea umană, întrucât activitățile umane au determinat o deteriorare semnificativă a mediului înconjurător.

În 1972  a avut loc Conferința privind Mediul Ambiant la Stockholm, conferință în care se discută mai riguros problema deteriorării mediului înconjurător.

În 1987, la un an după catastrofa de la Cernobîl, apare așa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul „Viitorul nostru comun” care dă și cea mai citată definiție a dezvoltării durabile („sustainable development”), tradus direct: dezvoltare sustenabilă: ,,Dezvoltarea durabilă este cea care urmărește nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface nevoile lor” (Suport de curs, Dezvoltare durabilă).

Dezvoltarea durabilă are ca scop identificarea și stabilirea unui cadru teoretic solid pentru procesul decizional în orice situație în care există o relație între om și mediu, fie că este vorba despre mediul înconjurător, mediul economic sau cel social.

Inițial, dezvoltarea durabilă a fost concepută ca o soluție la criza ecologică cauzată de exploatarea intensivă a resurselor și de degradarea continuă a mediului, concentrându-se în principal pe conservarea calității mediului înconjurător. În prezent, însă, acest concept s-a extins pentru a include și aspectele complexe ale calității vieții, din punct de vedere economic și social. Astfel, obiectivul dezvoltării durabile nu mai vizează doar echitatea între generații, ci și preocuparea pentru justiție și echitate între state. Conceptul a fost inițial asociat cu problemele de mediu și cu criza resurselor naturale, în special cele legate de energie. Termenul în sine este relativ recent și a devenit popular în vara anului 1992, odată cu Conferința pentru Mediu și Dezvoltare organizată de Națiunile Unite la Rio de Janeiro. Durabilitatea se bazează pe conceptul că activitățile umane depind de mediul înconjurător și de resursele disponibile. Pentru o calitate a vieții optimă, este vital ca sănătatea, siguranța socială și stabilitatea economică a societății să fie asigurate. În anul 1992, la Rio de Janeiro a avut loc „Summitul Pământului”, la care au fost prezenți reprezentanți din circa 170 de țări. La finalul întâlnirii, au fost adoptate numeroase convenții axate pe schimbările climatice, reducerea emisiilor de metan și dioxid de carbon, protejarea biodiversității, conservarea speciilor și combaterea defrișărilor masive. Totodată, a fost aprobat un plan pentru promovarea dezvoltării durabile, cunoscut sub numele de Agenda 21 și în 2002 a avut loc la Johannesburg chiar Summitul privind dezvoltarea durabilă.

Fiecare persoană are posibilitatea să sprijine dezvoltarea durabilă. În realitate, putem vorbi de un mod de gândire orientat spre durabilitate atunci când selectiv colectăm și depunem deșeurile de plastic sau hârtie în zonele special destinate acestui scop.

În sectorul industrial, evoluția a avut loc mult mai rapid. Multe fabrici utilizează deșeuri ca sursă de energie, iar în anumite zone se depun eforturi pentru introducerea sistemelor de încălzire casnică bazate pe arderea deșeurilor. De asemenea, unele companii au realizat importanța atât economică, cât și ecologică, a recuperării și reutilizării deșeurilor.

Organizația Națiunilor Unite (ONU) a lansat Agenda 2030, un plan de acțiune destinat să sprijine oamenii, planeta și prosperitatea. Acest plan include 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă, menite să echilibreze cele trei aspecte ale dezvoltării: economic, social și de mediu. Prin intermediul Acțiunilor Globale, se propune o agendă ambițioasă pentru următorii ani, cu scopul de a elimina sărăcia extremă, de a combate inegalitățile și injustițiile, precum și de a proteja mediul înconjurător. Prin utilizarea standardelor internaționale sunt sprijinite toate domeniile relevante pentru atingerea acestor obiective de dezvoltare.

Conceptul de „Obiective de Dezvoltare Durabilă” a fost introdus pentru prima dată la Conferința Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă (Rio+20), în anul 2012. Aceste obiective au înlocuit cele opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), care erau menționate în Declarația Mileniului adoptată de ONU în septembrie 2000. În anul 2000, majoritatea statelor lumii, inclusiv România, s-au reunit pentru a-și asuma angajamentul de a combate sărăcia globală și de a salva milioane de vieți. Declarația Mileniului a reprezentat, în perioada 2000-2015, singura agendă globală în domeniul dezvoltării asupra căreia s-a convenit la cel mai înalt nivel, fiind însoțită de obiective concrete și ținte precise.

Rolul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) în combaterea sărăciei globale

Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) au jucat un rol esențial în conștientizarea problemelor globale, stimularea voinței politice și mobilizarea resurselor pentru reducerea sărăciei. Acestea au facilitat coordonarea acțiunilor la nivel internațional, integrarea obiectivelor de dezvoltare în strategiile naționale, crearea de structuri instituționale dedicate implementării eficiente a politicilor.

În prezent, termenii „dezvoltare durabilă”, „dezvoltare sustenabilă” și „durabilitate” sunt utilizați pentru a descrie un model de progres care asigură satisfacerea nevoilor prezente fără a compromite resursele viitoare. Acest proces implică gestionarea rațională a resurselor (energie, apă, materii prime), minimizarea impactului asupra mediului, echilibru între dimensiunile economică, socială și ecologică. Durabilitatea reprezintă scopul pe termen lung al dezvoltării durabile și menținerea unui echilibru care să permită prosperitate continuă fără degradarea mediului sau a condițiilor sociale.

Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD): Agenda 2030

Națiunile Unite au definit 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) ca parte a Agendei 2030, oferind o abordare integrată a principalelor provocări globale. Printre cele mai relevante obiective se numără:

• Eradicarea sărăciei și a foametei – Distribuire echitabilă a resurselor
• Sănătate și educație de calitate – Acces universal la servicii esențiale
• Apă curată și canalizare – Drept fundamental al omului
• Energie accesibilă și nepoluantă – Tranziția către surse regenerabile
• Creștere economică inclusivă – Locuri de muncă decente și sustenabile
• Reducerea inegalităților – Oportunități egale pentru toți
• Acțiune climatică – Combaterea schimbărilor climatice
• Protecția ecosistemelor – Conservarea biodiversității terestre și marine

Aceste obiective sunt interdependente și vizează crearea unui viitor echitabil și reziliență.

Principiile durabilității pot fi aplicate în multiple domenii ca reciclarea și economia circulară prin transformarea deșeurilor în resurse, energii regenerabile prin utilizarea surselor solare, eoliene sau hidro, gestionarea apei prin sisteme de captare a apelor pluviale, agricultură ecologică prin tehnici care evită poluanții chimici, mobilitate verde prin promovarea transportului public și a bicicletelor.

Dezvoltarea durabilă reprezintă singura cale viabilă pentru asigurarea prosperității pe termen lung, garantând o coexistență armonioasă între umanitate și natură.

Dezvoltarea durabilă în Uniunea Europeană

Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv cheie al Uniunii Europene (UE) în 1997, când a fost inclusă în Tratatul de la Maastricht. În 2001, la Summitul de la Göteborg, UE a adoptat prima Strategie de Dezvoltare Durabilă, extinsă ulterior cu o dimensiune externă în 2002.

În 2005, UE a evaluat progresul realizat din 2001 și a identificat probleme majore:

• Schimbări climatice;
• Sănătatea publică (poluare, boli);
• Sărăcia și excluziunea socială;
• Epuizarea resurselor naturale și pierderea biodiversității.

Pe baza acestei evaluări, UE a definit șase priorități:

• Combaterea schimbărilor climatice;
• Îmbunătățirea sănătății publice;
• Reducerea excluziunii sociale;
• Transportul durabil;
• Gestionarea resurselor naturale;
• Combaterea sărăciei.

În iunie 2006, UE a adoptat o Strategie actualizată, extinzând-o la 7 domenii-cheie, cu accent pe mediu.

Deși UE susține că dezvoltarea durabilă este principiul central al politicilor sale, în practică, competitivitatea economică a dominat agenda. Strategia de la Lisabona (2000) avea trei piloni care menționau creștere economică (cel mai accentuat), incluziune socială și protecția mediului.

Uneori, dezvoltarea durabilă a fost redusă doar la aspectele de mediu, iar unii lideri europeni au susținut că creșterea economică trebuie să fie prioritară înainte de protecția socială sau ambientală. Politicile de mediu pot limita creșterea economică, iar redistribuirea veniturilor poate reduce investițiile. UE trebuie să concilieze cele trei dimensiuni economică, socială, ecologică pentru o dezvoltare echilibrată.

Obiectivele UE în dezvoltarea durabilă

1. Economice: Creștere echilibrată, ocupare ridicată, competitivitate;
2. Sociale: Coeziune socială, egalitate, protecție a drepturilor;
3. Ecologice: Combaterea schimbărilor climatice, gestionarea resurselor.

Deși UE promovează dezvoltarea durabilă, implementarea sa este încă influențată de priorități economice. Pentru succes, este necesară o abordare integrată, implicarea tuturor actorilor (UE, state membre, societate civilă) și schimbarea mentalităților în producție și consum.

Dezvoltarea Durabilă în România

Pentru a atinge obiectivele de dezvoltare durabilă, România a elaborat Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă, un document fundamental care a pus în discuție aspecte esențiale precum guvernanța globală și cadrul instituțional necesar pentru implementarea politicilor durabile. Procesele de follow-up au implicat operaționalizarea concluziilor conferințelor internaționale, monitorizarea progreselor și consolidarea rolului politic al Consiliului Economic și Social al Națiunilor Unite (ECOSOC).

Inspirată de prevederile Conferinței de la Rio de Janeiro (1992), România a adoptat în iulie 1999 propria strategie, elaborată în colaborare cu Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). Aceasta a fost concepută ca un proiect dinamic, capabil să se adapteze la schimbările economice, sociale și geopolitice, având în vedere aderarea României la structurile europene și euro-atlantice. Orizontul strategic a fost stabilit la 25 de ani, cu o atenție deosebită acordată constrângerilor interne și externe:

• Resurse naturale (energie, soluri fertile)
• Demografia (scăderea natalității, îmbătrânire, migrație)
• Decalaje economico-sociale (sărăcie, productivitate, tehnologie)
• Disparități urbane-rurale
• Schimbări climatice și fenomene extreme
• Concurența globală și monopolul tehnologic

Problema fundamentală a dezvoltării durabile constă în reconcilierea între creșterea economică și conservarea capitalului natural. După Summitul Pământului de la Rio (1992), România a început să integreze aceste principii în contextul tranziției postcomuniste. În 1997, prin sprijinul PNUD, a fost înființat Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă, cu misiunea de a elabora Agenda 21 pentru România unde principalele direcții de acțiune au inclus combaterea poluării și adaptarea la standardele UE, protecția biodiversității și a zonelor umede, monitorizarea calității apelor și a pădurilor, promovarea tehnologiilor eco-friendly, transformarea așezărilor umane în comunități durabile.

Agenda 2030 și Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD)

În septembrie 2015, România s-a alăturat celorlalte 192 de state ONU în adoptarea Agendei 2030, un plan de acțiune universal care promovează echilibrul între dimensiunile economică, socială și ecologică ale dezvoltării. Cele 17 Obiective Globale acoperă o gamă largă de teme, de la eradicarea sărăciei până la protecția mediului:

!Important:

1. Eradicarea sărăciei (1 miliard de oameni trăiesc sub pragul sărăciei);
2. Lupta împotriva foametei (795 milioane de oameni suferă de malnutriție);
3. Sănătate și bunăstare (reducerea mortalității infantile și a bolilor grave);
4. Educație de calitate (103 milioane de tineri fără acces la educație);
5. Egalitate de gen (doar 30% din mandate parlamentare ocupate de femei);
6. Apă curată și sanitație (1 miliard de oameni fără acces la toalete);
7. Energie accesibilă și curată (3 milioane de oameni folosesc surse poluante);
8. Muncă decentă și creștere economică;
9. Industrie, inovație și infrastructură;
10. Reducerea inegalităților;
11. Orașe și comunități durabile;
12. Consum și producție responsabile;
13. Acțiune climatică (emisiile de CO2 au crescut cu 50% din 1990);
14. Viața acvatică (oceanele absorb 30% din CO2);
15. Viața terestră (8% dintre specii au dispărut);
16. Pace, justiție și instituții puternice;
17. Parteneriate globale.

Implementarea acestor obiective revine nu doar autorităților, ci fiecărui cetățean. Este necesară o schimbare de mentalitate în abordarea mediului și a relațiilor sociale, precum și o coordonare eficientă între sectorul public, privat și societatea civilă.

Bibliografie

1. CÂNDEA, M., BRAN, F. (2001). Spațiul geografic românesc. București: Editura Economică.
2. DUȚU, M. (2007). Dreptul mediului (Curs universitar). București: Editura C.H. Beck.
3. MITRUȚIU, M., TODAȘCĂ, P. D., ALEXANDRU, A., GIOGA, D., PĂDURE, D. Ș. (2019). Dezvoltare durabilă – Suport de curs (ediția 1).
4. ROJANSCHI, V., BRAN, F., DIACONU, G., IOSIF, Gh. N., TODEROIU, F. (1997). Economia și protecția mediului. București: Tribuna Economică.
5. ROJANSCHI, V., BRAN, F. (2006). Politici și strategii de mediu. București: Editura Economică.
6. ROJANSCHI, V., BRAN, F., GRIGORE, F., IOAN, I. (2006). Cuantificarea dezvoltării durabile. București: Editura Economică.
7. VĂDINEANU, A. (1995). Dezvoltarea durabilă. București: Editura Universității București.
8. * * * Comisia Națională pentru Dezvoltare Durabilă. (2996). Strategia de Dezvoltare Durabilă UE, revizuită. Preluat de pe https://strategia.cndd.ro/dbimg/27_fisiere_fisier.pdf.
9. * * * Departamentul Național de Informații (DNI). Noua Ordine Mondială: Summit-ul Pământului de la Rio de Janeiro din 1992, Agenda 21 și Agenda 2030. https://www.dni.org.ro/noua-ordine-mondială-summit-ul-pământului-de-la-rio=de=janeiro-din-1992-agenda-21-și-agenda-2030/
10. * * * Guvernul României. (2005). Ordonanța de urgență nr. 195 privind protecția mediului.
11. * * * Guvernul României. (2018). Strategia națională pentru dezvoltarea durabilă a României 2030, adoptată prin HG nr. 877/2018. Monitorul Oficial nr. 985/21 noiembrie 2018.
12. * * * Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării Tulcea. (2006). Planul Master – suport pentru dezvoltare durabilă în Rezervația Biosferei Delta Dunării.
13. * * * Organizația Națiunilor Unite.  Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă. https://sdgs.un.org/2030agenda (preluat de pe site-ul Ministerului de Externe).